Ar trebui să mă scuz pentru întrerupere. Am fost în recluziune. Nu mă scuz. Să continuăm.
Sunt câteva zile de când am urmărit discursul lui Luis von Ahn. Am aflat că el era, de fapt, ființa fără chip pe care o aminteam cu tandrețe în gând atunci cand nu știam să completez astea:
.
Ideea din spatele discursului pe care vi-l supun atenției este că de fiecare dată când aruncăm zece secunde pentru a completa o reCaptcha ajutăm, de fapt, la digitalizarea cărților. Este motivul pentru care care completăm (în cazul în care completăm o reCaptcha) două cuvinte, nu unul – primul este recunoscut prin OCR, pe celălalt îl recunoaștem noi. Dar în baza acestei nobile activități, Luis von Ahn a venit cu o altă idee de a schimba lumea (bine, bine, nu lumea) care cred că este ușor mai bună decât ideea mea de a inventa aparate de fotografiat care electrocutează hipsteri. Uite cum:
